Close
Istoria Vinului Moldovei
Istoria antică
5000 Î.H. - VI Î.H.
5000 Î.H. - Viticultura în Cucuteni – cultura Trypillia
Vița de vie în perioada culturii Cucuteni-Tripolia
Prezența viței de vie pe teritoriul republicii este atestată din cele mai vechi timpuri, vestigiile datând din epoca Cenozoică (terțiară) (începe acum cca. 70 milioane
ani în urmă) - amprenta frunzei viței de vie, aparținând reprezentantului speciei Vitis teutonica A.Br. (depistată în vecinătatea satului Naslavcea, raionul Dondușeni) și din epoca miocenului (începe acum cca. 23 milioane ani în urmă) - semințe de viță de vie aparținând speciilor V.aestivalis Michx. și Ampelopis (depistate în vecinătatea satului
Bursuc, raionul Florești).
Domesticirea și introducerea în cultură a viței de vie de pădure (sălbatice) are loc, cel mai probabil, în perioada culturii Cucuteni-Tripolia – una din cele mai vechi
civilizații din Europa (mil.VI – IV î.Hr.), care a cuprins și teritoriul actual al Republici Moldova. În această perioadă (eneoliticul mijlociu și târziu) populația din ținut cultiva grâu, orz, mei, ovăz, mazăre, borceag, precum și corcoduș, prun, zarzăr, vița de vie, ale căror sâmburi și semințe au fost depistate în mai multe așezări.
Vestigiile arheologice includ prezența unei urme de sămânță de viță de vie (imaginea imprimată pe un ciob de ceramică) datată cu mijlocul mileniului IV î.Hr.
(cultura Cucuteni-Tripole timpurie), depistată în localitatea Ruseștii Noi, raionul Ialoveni. A doua mostră se referă la urma de sămânță depistată în
localitatea Vărvăreuca, raionul Florești, datată cu prima parte a mileniului III î.Hr. (cultura Cucuteni-Tripole mijlocie). Ambele semințe corespund viței
de vie de cultură, prima aparținând unui soi cu bob mic, iar a doua – unui soi cu bob mare.
VI Î.H. – Colonizarea greacă
Vița de vie în perioada colonizării grecești a litoralului de nord-vest al Mării Negre (Pontus Euxinus) (Olbia, Tyras, Histria)
Coloniile greceşti, amplasate pe întreg malul nordic al Mării Negre, au apărut la sfârşitul sec. VIII - începutul sec. VII î.e.n. (î.H.), inițial cu rol de centre comerciale de
tranzit, care apoi au început producerea proprie a mărfurilor necesare populației locale și comercializarea lor. Între aceste centre și populația din zonele de jur s-au stabilit contacte economice permanente: grecii aduceau pe piața getică ceramică de lux, diverse podoabe din aur și argint, vin de înaltă calitate și untdelemn.
Putem presupune că la începuturile colonizării grecești populația locală cultiva deja vița de vie, dar numărul de soiuri era limitat. Aceste soiuri, adaptate la
condițiile locale de creștere, dar și tehnologiile aplicate, nu asigurau obținerea vinurilor care să atingă calitatea vinurilor grecești, ca rezultat, vinurile grecești erau la mare căutare, fiind unul din componentele comerțului. Odată cu instalarea în regiune a coloniștilor greci, au fost introduse și o serie de soiuri, aduse de ei, care s-au adaptat condițiilor locale de cultivare sau au generat, în rezultatul încrucișărilor cu soiurile locale, soiuri noi; s-au introdus procedeele tehnologice de cultivare a viței de vie – plantații dense, tăiere scurtă, sarcină de rod mică. Despre gradul înalt de dezvoltare a viticulturii în regiune ne vorbesc și monedele din or. Tiras, provenite din sec. III şi II î.H, pe care era reprezentată viţa de vie.
Evul Mediu
II - XIV
Epoca Modernă
XV - 1596
XV-XVI – Moldova principalul furnizor de vin pe piața rusească și poloneză
-----------------------------------------------
1596 – Moldova principalul furnizor de vin pe piața rusească și poloneză
-----------------------------------------------
Epoca Contemporană
XVIII - 1918
XVIII - Prima clasificare a vinului pe timpul lui Dimitrie Cantemir
Rolul și aportul lui Dimitrie Cantemir – prima clasificare a vinului
În capitolul ”Despre câmpiile și pădurile Moldovei”, Dimitrie Cantemir, în ”Descrierea Moldovei”, remarcă plantațiile de viță de vie ca una dintre cele mai mari bogății ale pământului Moldovei. Totodată, autorul efectuează și o clasificare a vinurilor produse în Țara Moldovei:
”Cel mai ales” - vinul de Cotnari, este considerat ”mai ales și mai bun decât alte vinuri evropenești și chiar decât vinul de Tokay”.
Pe următoarele locuri sunt plasate, respectiv, vinul de la Huși, vinul de Odobești, de Nicorești, vinul produs în ținutul Tecuciului, și vinurile de Grecești și de Costești din ținutul Tutovei.
Aceste vinuri sunt de folos nu numai pentru nevoile locuitorilor țării, dar atrage aici negustori ruși, leși, cazaci, ardeleni, unguri.
Viile bune, altădată, ale Basarabiei, aflată în acea perioadă sub ocupația turcească, s-au părăginit. Totuși, se mai produce vin pentru consumul local în părțile Chiliei și Ismailului.
1822 – Influența coloniștilor francezi și suedezi
Coloniștii – fondarea locațiilor și aportul lor la dezvoltarea viticulturii și vinificației în ținuți
Începutul populării Basarabiei de către coloniști, mai ales în partea de sud, are loc după anul 1812.
Condițiile atractive – acordarea pentru fiecare familie a câte 65 ha de pământ, scutirea de anumite impozite, alte înlesniri au favorizat afluxul coloniștilor nemți, bulgari, găgăuzi, greci, armeni, francezi. Către anul 1861 coloniștii dețineau 11,8% din suprafețele totale de vii din Basarabia.Este renumită colonia din s. Șabo (în vecinătatea or. Akerman), formată de elvețienii stabiliți aici.
Destinată inițial pentru 120 familii, în scurt timp s-a lărgit până la 900 familii, care dețineau, împreună cu familiile țărănești din vecinătate cca. 2700 ha de pământ.
Coloniștii au adus din Elveția teascuri metalice, au construit beciuri pentru vinuri, fântâni, case noi.
În această localitate a activat colonistul-viticultor Karl Tardan, care a elaborat și implementat procedee raționale de practicare a viticulturii și vinificației.
Rezultatele obținute de K. Tardan s-au fructificat cu medalii la diferite expoziții agricole din Rusia, iar cartea sa ”Viticultura și vinificația cu desene explicative” a fost (este), de fapt, o mică enciclopedie cuprinzând cunoștințele practice de viticultură. Cu aportul lui K. Tardan în ținut a fost înființată prima colecție ampelografică – baza pentru studii și implementare a soiurilor cel mai bine adaptate condițiilor locale. Activitatea sa a demonstrat încă o dată potențialul economic oferit de practicarea viticulturii și vinificației.
1842 - Prima școală de viticultură
Colegiul de vinificație din Basarabia (1842)
Colegiul de vinificație din Basarabia a fost, probabil, unicul focar de răspândire a culturii viticulturii și vinificației în Basarabia. Colegiul a fost organizat în anul 1842 în calitate de școală de pomicultură, iar în anul 1891 a fost luată hotărârea, în baza Colegiului de pomicultură din Basarabia, de creat Colegiul de vinificație de rang mediu,
care a început efectiv să funcționeze din anul 1894. Colegiul reorganizat și-a formulat drept scop pregătirea specialiștilor bine instruiți, din punct de vedere teoretic și practic, în viticultură și vinificație.
În cadrul colegiului a fost creată stațiunea experimentală vitivinicolă. La această stațiune profesorii angajați în colegiu îndeplineau lucrările de cercetare. Îmbinarea activităților pedagogice, de instruire și practică științifică permitea pregătirea specialiștilor de înaltă calificare.
În anul 1911 Colegiul de vinificație din Basarabia a fost din nou reorganizat în Colegiul de viticultură și vinificație de rang mediu cu durata de instruire de 5 ani. La acest moment colegiul dispunea de un teren de pământ cu o suprafață mai mare de 30 desetine. Pe acest lot erau amplasate întreaga gospodărie, plantațiile de viță de vie, livada de pomi fructiferi și un parc. În afară de aceasta, colegiul avea un beci model cu secția de vinuri de colecție de câteva zeci de mii de sticle, cabinete pentru studii și un laborator de enochimie, bibliotecă, inclusiv stațiunea experimentală cu via experimentală, cu laboratorul de chimie și laboratorul de levuri.
Pe perioada existenței sale colegiul a pregătit sute de specialiști în pomicultură, viticultură și vinificație, care deserveau viticultura și vinificația nu numai în Basarabia, dar și în alte regiuni ale Rusiei.
Stațiunea experimentală era unicul centru de cercetare științifică în viticultură și vinificație din Basarabia. A fost îndeplinit un lucru enorm pentru elaborarea în Basarabia a vinurilor de masă (M. M. Pautânskii, N. M. Kazarinov, F. I. Polizo, ş.a.). Prin această lucrare a fost demonstrat în mod explicit posibilitatea preparării în Basarabia a vinurilor de masă de calitate înaltă. Astfel de vinuri, ca Aligote, Riesling, Traminer, Muscat alb, Cabernet, cupajele din Cabernet cu Merlot și Saperavi (gen Lafit) au câștigat o recunoaștere și aprobare generală. Multe din vinurile elaborate la colegiu au fost menționate de nenumărate ori cu distincții înalte la expozițiile naționale și internaționale. Din an în an se completa minuțios o prețioasă colecție de vinuri din Basarabia. Aceasta a fost perioada de înflorire a gândirii științifice şi cercetărilor creatoare în domeniul viticulturii şi vinificației din Basarabia.
1886 – Phylloxera
Vița de vie în perioada prefiloxerică
După alipirea Basarabiei la Rusia considerabil s-a lărgit piața de desfacere. Către anul 1900 suprafețele ocupate cu vii au crescut de cca. 6 ori, volumul producției de vinuri de cca. 15 ori, dintre care cca.70% era comercializat. Anul 1900 se consideră anul cu cel mai înalt grad de dezvoltare a viticulturii și vinificației în Basarabia: după suprafețele cu viță de vie, se situa pe locul doi între principalele raioane extinse ale Rusiei (31% din toată suprafața viței de vie din Rusia), iar după producerea vinurilor – pe primul loc (50% din toate vinurile produse).
Vița de vie în perioada filoxerei
Prima dintre boli, oidiumul (făinarea), a fost depistată în Basarabia încă în anul 1855 în viile de șes din luncile râurilor Nistru și Prut. Mai devastator s-a dovedit a fi alt patogen al viței de vie – mildiul (mana viței de vie), care a apărut pentru prima data în localitatea Leova în anul 1884, în județul Orhei – în anii 1886-1887 şi s-a răspândit pe tot teritoriul în anul 1888. Ambele boli, în special mana, erau foarte devastatoare, dar în curând împotriva lor au fost găsite metode eficiente de luptă.
Un caracter cu totul deosebit l-a avut influența filoxerei. Ea dăuna încet, în schimb mult mai devastator: plantele încetineau creșterea, scădea productivitatea, apoi piereau. Filoxera, importată în Europa împreună cu butașii de viță de vie americană din America de Nord, a fost depistată în Basarabia în a. 1886, unde a fost adusă cu butașii de viță de vie din or. Erfurt.
Cât de puternică a fost influența comună a filoxerei şi bolilor criptogamice se vede din faptul, că suprafața viilor în Basarabia către anul 1910 s-a redus aproape de 2 ori.
Pentru depășirea crizei au fost posibile două căi: trecerea la viticultura altoită și la hibrizii direct producători. Urmând aceste căi s-a efectuat, în temei, restabilirea și dezvoltarea ulterioară a viticulturii în Basarabia.
1900 – 98000 ha 2,2 mln Hl 70% export
-------------------------------------
1918 - aderarea la Regatul Romaniei
-------------------------------------
Perioada ante sovietică
1900 - 1985
Vița de vie în perioada prefiloxerică
Evenimentele politice și sociale care s-au produs la începutul sec. XX au influențat în mare măsură viticultura și vinificația Basarabiei. Nu a reușit bine ramura să-și revină după invazia filoxerei și bolilor criptogamice, că bunul mers a fost afectat de perturbările sociale: primul război mondial, revoluțiile din Rusia, formarea Republicii Democratice Moldovenești, încadrarea în noul context socio-economic după reunirea cu România.
De la obișnuitele 5-6 milioane vedre de vin, către anul 1918 producția de vinuri în Basarabia a scăzut la 3,5 milioane vedre, nu se practica maturarea vinurilor. Lipsa piețelor de desfacere, costurile mari legate de înființarea și întreținerea noilor plantații și lipsa creditelor preferențiale pentru dezvoltare ș.a. au frânat inițial dezvoltarea ramurii. În aceste condiții au sporit considerabil suprafețele plantate cu hibrizi direct producători – cca.93% din toată suprafața ocupată cu vii. La începutul anilor 40 ai sec. trecut au fost inițiate un șir de măsuri orientate la ameliorarea stării lucrurilor, la sporirea competitivității vinurilor produse în Basarabia – defrișarea plantațiilor de hibrizi, încurajarea plantării soiurilor europene, obiective care nu au fost pe deplin realizate, iar odată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial – diminuate semnificativ.
Istorie: perioadasovietică
1900 – 98000 ha 2,2 mln Hl 70% export
1918 – aderarea la Regatul Romaniei
1920 – 1930 - scăderea exporturilor, pierderi pe piețele rusești și poloneze
1930 – 1939 - structura de sortiment față de soiurile indigene
1940 – anexarea Basarabiei la URSS1945 – colectivizarea, industrializarea, colhozuri, sovhozuri
1950 – viticultura de masă
Perioada URSS - viticultura de masă, cea mai mare recoltă și suprafață
Conform recensământului plantațiilor viticole efectuat în anul 1945 suprafața plantațiilor viticole constituia cca. 98,5 mii ha, cu cca. 15% goluri în mediu, preponderent fiind prezente plantații cu vârsta mai mare de 20 de ani. Soiurile europene dețineau cca. 7% din suprafața totală de vii, numeric mai răspândite fiind Aligote, Chasselas, Gamay noir, Muscat blanc, Cinsuat, Cabernet Sauvignon, Riesling, Pinot gris ș.a., iar dintre soiurile vechi autohtone – soiul Rară Neagră. În urma măsurilor de restabilire și dezvoltare a sectorului vitivinicol, către anul 1953 suprafața plantațiilor viticole a sporit până la 106 mii ha, 83% dintre care erau deja concentrate în colhozurile create. Din punct de vedere al componenței sortimentale, cota parte a HDP rămânea încă foarte ridicată (cca.91%), starea lucrurilor începând să se amelioreze după anul 1958, suprafețele cu hibrizi fiind practic lichidate către sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut. A fost elaborat sortimentul recomandat pentru cultivare industrială (anii 1945, 1952, 1958, 1964), evidențiate zonele viticole principale, determinate direcțiile principale de cultivare a strugurilor. S-a luat orientarea spre mărirea suprafețelor ocupate cu soiurile Aligote, Fetească, Riesling, Rkațiteli, Traminer ș.a. – pentru vinuri albe și Cabernet Sauvignon, Merlot, Malbec, Saperavi, Serecția, Gamay freaux – pentru
vinuri roșii.
Sporirea suprafețelor plantațiilor viticole a stimulat dezvoltarea întreprinderilor vinicole – puncte de prelucrare primară, combinate vinicole (Chișinău, Tiraspol, Bălți), sovhozuri-fabrică specializate (”Cialâc”, ”Trifești”, ”Ciumai”, ”Grătiești”, ”Purcari”, ”Seseni”, ”Romanești”). Către anul 1967 volumul producției vinicole (vinuri produse) a sporit de 22 ori comparativ cu anul 1945; se produceau 1,7 milioane sticle de spumante, 363 mii dal de divinuri.
La începutul anilor 80 ai sec. trecut Republica Moldova (RSSM) ocupa locul 6 în lume după Spania, Italia, Franța, Portugalia și România după suprafețele plantațiilor viticole, producția globală de struguri și volumul de vinuri produs.
1960 – fiecare a 4-a sticlă de vin în URSS fabricată în Moldova
1982 – recoltare record 12 mln hl 193000 ha de podgorii. Al 6-lea producător cel mai important din lume
1985 - interdicția sovietică
Lupta cu alcoolismul (1985)
La 16 mai 1985 este emis Ucazul Sovietului Suprem al URSS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului, fabricării basamacului”, care a completat Hotărârea CC a PCUS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului” și a Hotărârea nr. 410 a Consiliului de Miniștri al URSS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului, fabricării basamacului” din 7 mai 1985.
Era prevăzută reducerea producerii băuturilor alcoolice, locurilor și timpului de realizare, pedepsirea celor care abuzează de alcool. Specificul acestei campanii, prin comparație cu cele anterioare, din 1958 şi 1972, era că trebuia redus la minim producerea băuturilor spirtoase prin distrugerea masivă a viilor. Astfel, din 1985 până în 1987, au fost distruse 30 % plantații viticole, mai mult decât cele distruse în cadrul operațiilor militare din timpul celui de-al doilea război mondial. Au suferit mai ales exploatările de viță de vie din Georgia, sudul Rusiei și Moldova.
Statul sovietic pierdea anual aproape jumătate din veniturile sale de la industria alimentară (de la 60 la 36 mld. ruble), ceea ce a accentuat și mai mult criza economică a regimului.
Independența
1991 - 2019
Istoria nouă - 1991-2020
În perioada anilor 1991-1995 media anuală a suprafeței plantațiilor de viță de vie a constituit cca. 200 mii ha, care s-a diminuat treptat în jurul la cca. 150 mii ha în erioada anilor 2000-2010, ca apoi în ultimul deceniu să oscileze între 130-140 mii ha.
Recolta globală de struguri a avut o scădere bruscă de la 814 mii tone (media anuală pentru anii 1991-1995), până la 300 mii tone în anul 1997, ca apoi să crească, reptat, până la 703 mii tone în anul 2000, iar ulterior, în funcție de an, să varieze, mai mult sau mai puțin, în jurul valorii de 600 mii tone, atingând către anul 2018 valoarea de 730 mii tone.
Pe parcursul ultimilor ani se constată o sporire a producției medii la hectar (54-57 q), totuși la acest capitol încă nu au fost atinse valorile record obținute în perioada 1981-1990 (64 q).
/ Follow us
/ Subscribe to news
/ Wineries / Tourism / Wine History / About ONVV / News
Copyright © Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV). All rights reserved. Privacy Policy
