...
loader image

IGP Valul lui Traian

Este regiunea vitivinicolă delimitată pentru producerea vinului cu indicație geografică protejată (IGP), amplasată în sudul Republicii Moldova, care s-a distins de-a lungul timpului cu particularități de mediu specifice ce duc la obținerea vinurilor cu tipicitate pregnantă și particulară acestei regiuni. Regiunea vitivinicola Valul lui Traian cuprinde 3 subregiuni cu particularități pedo-climaterice specifice: Câmpia Bugeacului, Codrii Tigheciului și Terasele Prutului și își extinde orizontul pe o suprafață de 43203 ha. Teritoriul regiunii se încadrează în zona naturală Est-Europeană și Mediteraneene a silvostepei cu stejar pufos și stepa xerofită cu păiuș-negară, bărboasă și pelin-austriac.


Regiunea include 7 raioane: Leova, Cantemir, Cahul, Comrat, Ceadâr-Lunga, Taraclia și Vulcănești.

Altitudine

5 – 311 m. deasupra nivelului mării

Zile însorite pe an

310 – 320

Cantitatea de precipitații, media anuală

450 – 550 mm.

Suma temperaturilor active

3000 – 3450 °C

Climă

Clima regiunii vitivinicole Valul lui Traian este temperat-continentală cu influențe din partea Mării Negre. Prin așezarea geografică teritoriul IGP “Valul lui Traian” se include masiv în zona III pedoclimatică cu umiditate insuficientă. Conform datelor statistice, cantitatea de precipitații variază de la 450 mm până la 550 mm, temperatura medie anuală a aerului atmosferic pentru zona II constituie 9,5 – 10,0º C; suma temperaturilor peste 10ºC alcătuiește 3200 - 3450ºC; durata perioadei de vegetație cu temperaturi mai mari de 10ºC este de 179 - 187 zile. Zilele cu soare se înregistrează în număr de 310-320 pe an. Clima specifică oferă insolație importantă, cu temperaturi înalte, dar echilibrate de briza Mării Negre și umbra Codrilor Tigheciului și este mai favorabilă pentru cultivarea soiurilor cu bobul negru: Cabernet Sauvignon, Merlot, Saperavi și Fetească neagră și sunt plantate în proporție de 60%. Dintre cele cu bobul alb, predomină soiul Sauvignon blanc, Chardonnay și Muscat Otonel.



Relief

Această regiune se caracterizează prin fragmentare sporită a reliefului, cu regiuni deluroase, văi adânci și versanți cu grad diferit de înclinare. Pe teritoriul regiunii curge fluviul transfrontalier Prut și râurile interioare Ialpug și Cahul cu afluenții lor. Altitudinile variază de la 5 la 311 m, cota mijlocie fiind de 114.3 m. Cea mai mare parte a teritoriului regiunii (77%) se încadrează în limitele de înclinare a pantei de la 1º până la 10º, unde predomină versanții foarte slab înclinați 1º - 3º cu 49.2% și cei slab înclinați 3º - 5º cu 22.8%. După expoziție în regiune predomină versanții estici (20%), vestici (19%), sud-vestici (13%) și sud-estici (12%). În această regiune, structura geologică stratificată s-a format în perioada cuaternară și terțiară, reprezentată de sedimentele din epoca miocenă. Datorită acestui fapt, straturile geologice sunt reprezentate preponderent de argile cu straturi de nisip, precum și sedimente marine de coastă de adâncimi mici și cele de deltă cu nisipuri, gresii și argile. Calitatea vinurilor este condiționată de ieșirea la suprafață a depozitelor roșietice terțiare, bogate în microelemente. Acest lucru se remarcă în mod particular în microzonele Ciumai, Vulcănești și Etulia. După compoziția granulometrică a rocilor parentale, predomină luturile argiloase, urmate de luturi.



Sol

În corespundere cu raionarea pedogeografică, teritoriul se atârnă către zona Stepei Câmpiei de Sud. Cea mai mare parte din suprafața regiunii este ocupată de raionul Stepei Câmpiei Sud-Basarabene (71%) cu cernoziomuri obișnuite și carbonatice. Pe locul secund se află raionul Silvostepei xerofite a Câmpiei deluroase de Sud (18%) cu cernoziomuri obișnuite și levigate. Raionul Silvostepei Dealurilor Tigheciului (11%) este prezentat prin cernoziomuri levigate, xerofite și soluri cenușii molice. În componența solurilor dominante sunt cernoziomurile cu 78% din teritoriu. În cadrul lor prevalează subtipul carbonatic cu 38%, obișnuit – 31%, levigat – 6%. Prin compoziția texturală predomină solurile lutos-argiloase cu 47%. Pe locul secund se află cele lutoase cu 34%, urmate de speciile argilos-lutoase cu 1%.


Învelișul de sol din regiunea Câmpia Bugeacului este compus preponderent din cernoziomuri obișnuite și carbonatice. În sub arealul Dealurile Tigheciului învelișul de sol este compus din cernoziomuri levigate, xerofite și soluri cenușii molice. În cadrul cernoziomurilor prevalează subtipul carbonatic.