Close
5000 Î.H. - VI Î.H.
V - XVI
XVI - 1914
1900 - 1985
1991 - 2019
Istoria Antică
5000 Î.H. - Viticultura în Cucuteni – cultura Trypillia
Vița de vie în perioada culturii Cucuteni-Tripolia
Prezența viței de vie pe teritoriul republicii este atestată din cele mai vechi timpuri, vestigiile datând din epoca Cenozoică (terțiară) (începe acum cca. 70 milioane ani în urmă) - amprenta frunzei viței de vie, aparținând reprezentantului speciei Vitis teutonica A.Br. (depistată în vecinătatea satului Naslavcea, raionul Dondușeni) și din epoca miocenului (începe acum cca. 23 milioane ani în urmă) - semințe de viță de vie aparținând speciilor V.aestivalis Michx. și Ampelopis (depistate în vecinătatea satului Bursuc, raionul Florești).
Domesticirea și introducerea în cultură a viței de vie de pădure (sălbatice) are loc, cel mai probabil, în perioada culturii Cucuteni-Tripolia – una din cele mai vechi civilizații din Europa (mil.VI – IV î.Hr.), care a cuprins și teritoriul actual al Republici Moldova. În această perioadă (eneoliticul mijlociu și târziu) populația din ținut cultiva grâu, orz, mei, ovăz, mazăre, borceag, precum și corcoduș, prun, zarzăr, vița de vie, ale căror sâmburi și semințe au fost depistate în mai multe așezări.
Vestigiile arheologice includ prezența unei urme de sămânță de viță de vie (imaginea imprimată pe un ciob de ceramică) datată cu mijlocul mileniului IV î.Hr. (cultura Cucuteni-Tripole timpurie), depistată în localitatea Ruseștii Noi, raionul Ialoveni. A doua mostră se referă la urma de sămânță depistată în localitatea Vărvăreuca, raionul Florești, datată cu prima parte a mileniului III î.Hr. (cultura Cucuteni-Tripole mijlocie). Ambele semințe corespund viței de vie de cultură, prima aparținând unui soi cu bob mic, iar a doua – unui soi cu bob mare.
VI Î.H. – Colonizarea greacă
Vița de vie în perioada colonizării grecești a litoralului de nord-vest al Mării Negre (Pontus Euxinus) (Olbia, Tyras, Histria)
Coloniile greceşti, amplasate pe întreg malul nordic al Mării Negre, au apărut la sfârşitul sec. VIII - începutul sec. VII î.e.n. (î.H.), inițial cu rol de centre comerciale de tranzit, care apoi au început producerea proprie a mărfurilor necesare populației locale și comercializarea lor. Între aceste centre și populația din zonele de jur s-au stabilit contacte economice permanente: grecii aduceau pe piața getică ceramică de lux, diverse podoabe din aur și argint, vin de înaltă calitate și untdelemn.
Putem presupune că la începuturile colonizării grecești populația locală cultiva deja vița de vie, dar numărul de soiuri era limitat. Aceste soiuri, adaptate la condițiile locale de creștere, dar și tehnologiile aplicate, nu asigurau obținerea vinurilor care să atingă calitatea vinurilor grecești, ca rezultat, vinurile grecești erau la mare căutare, fiind unul din componentele comerțului. Odată cu instalarea în regiune a coloniștilor greci, au fost introduse și o serie de soiuri, aduse de ei, care s-au adaptat condițiilor locale de cultivare sau au generat, în rezultatul încrucișărilor cu soiurile locale, soiuri noi; s-au introdus procedeele tehnologice de cultivare a viței de vie – plantații dense, tăiere scurtă, sarcină de rod mică. Despre gradul înalt de dezvoltare a viticulturii în regiune ne vorbesc și monedele din or. Tiras, provenite din sec. III şi II î.H, pe care era reprezentată viţa de vie.
II-III Dacia Romană
Vița de vie în perioada geto-dacilor
Istoricul grec Herodot (anii 484-425 î.Hr.), care un timp a locuit în Tira (pe parcurs Cetatea Albă, Akkerman, actualmente Belgorod-Dnestroskii), unul dintre primii istorici antici, care au descris viața și obiceiurile sciților (predecesorii geto-dacilor, care locuiau pe aceste teritorii), relatează faptul că sciții aveau vin din belșug și-l consumau ediluat, deci putem afirma că viticultura de mult timp era deja o îndeletnicire a populației locale.
Evul Mediu
IX-XIV - Creștinii și cultura vinului în mănăstiri
Răspândirea (primirea) creștinismului și cultura vinificației în cadrul mănăstirilor
Odată cu răspândirea creștinismului în rândul populației locale, vinul devine un obiect de rit – este utilizat la împărtășanie. Aceste circumstanțe obligau bisericile, mănăstirile să producă sau să procure vin roșu de calitate. În epoca medievală apar primele podgorii– locuri cu sol propice cultivării viţei de vie, de regulă prevăzute cu crame, construcții ușoare în cadrul cărora se prelucrau strugurii, obţinându-se vinul.
XV-XVI AD - Cultivarea viței de vie la curțile nobile pe timpul lui Ștefan cel Mare
Vița de vie în perioada constituirii statului feudal
Începând cu sfârșitul sec. XII, când pe ruinele vechii Dacii s-au format noile principate, Valahia și Moldova, viticultura a început să dețină un loc mai important în economia țării, dar capătă o dezvoltare suficientă numai către sec. XIV. În gramotele domnitorilor moldoveni din acea perioadă se menționează despre plantații mari de livezi și vii, despre colectarea zeciuielii de la producția de struguri, de la prisăci și de la producția de vinuri, despre exportul vinurilor în orașele din Rusia și Polonia. La dezvoltarea vinificației a contribuit și amplasarea geografică a țării: prin ea treceau importante căi comerciale (pe Dunăre, Prut, Nistru și Marea Neagră).
Pe la mijlocul secolului al XIV-lea treptat se determinau zonele cele mai favorabile sub aspectul condițiilor naturale și înrădăcinării tradițiilor avansate, pentru dezvoltarea viticulturii și vinificației, în care se fabricau vinuri de o calitate înaltă predestinate Domnitorului Moldovei și nobilimii. În această perioadă are loc acumularea vinului de producție locală în beciurile nobilimii, păstrarea lui până la producția nouă, prin urmare era prezentă și întreaga infrastructură necesară: beciuri, butoaie de lemn.
Moldova în sec XV era vestită prin abundența și prețul mic al produselor agricole. Suprafețele unor plantații viticole din acea perioadă atingeau valori destul de mari. De exemplu, în a.1499, mănăstirea Putna deținea o vie de 13,6 ha.
În timpul domniei lui Ștefan cel Mare în Moldova sunt introduse soiurile ungurești Hars Leveliu şi Furmint, ultimul din ele, în rezultatul cultivării îndelungate s-a asimilat condițiilor și a primit denumirea locală Grasă de Cotnari. Marea însușire a acestui vin este aceea de a se înnobila an de an, până la o vechime de 17-20 de ani.
Printre primele și-au cucerit renumele podgoriile și vinurile de Cotnari. Fondarea acestor podgorii adesea se asociază cu domnia lui Ștefan cel Mare, dar, conform cercetătorilor, viticultura se practica aici din perioada geto-dacilor. În sec. XV capătă renume și vinurile de Odobești, Huși, Focșani ș.a. În perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu se dezvoltă podgoriile Iașului.
În această perioadă (mijlocul sec. XIV – mijlocul sec. XVI) se constituie în mare parte sortimentul viticol local (autohton), are loc o zonare (specializare) a soiurilor.
XV-XVI
Moldova principalul furnizor de vin pe piața rusească și poloneză
Din secolul al XIV-lea. economia moldovenească a crescut considerabil. Agricultura a stat la baza acesteia. Viticultura a avut o mare importanță în agricultură. Datorită amplasării sale strategice, numeroase rute comerciale au trecut prin principatul Moldovei: din Polonia și Germania până în Bizanț, din Ungaria și Transilvania până în principatele rusești, din Țara Românească în Polonia. Unul din cele mai populare bunuri de export ale principatului Moldovei era vinul.
Pentru a consolida alianța cu statul rus împotriva turcilor otomani, care amenințau principatul moldovenesc, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504), în 1483 și-a căsătorit fiica, pe Elena Ștefanova Voloșanca, cu fiul cel mare al lui Ivan al III-lea Vasilievici al Rusiei - Ivan cel Tânăr. Datorită acestui fapt, legăturile comerciale și culturale cu statul rus s-au dezvoltat activ, inclusiv aprovizionarea cu vin
În cei 300 de ani de ocupație otomană, viticultura moldovenească a fost în declin, deoarece vinificarea a fost interzisă până în 1812, când a fost semnat Tratatul de pace de la București.
1596 -Moldova principalul furnizor de vin pe piața rusească și poloneză.
XVIII - Prima clasificare a vinului pe timpul lui Dimitrie Cantemir
Rolul și aportul lui Dimitrie Cantemir – prima clasificare a vinului
În capitolul ”Despre câmpiile și pădurile Moldovei”, Dimitrie Cantemir, în ”Descrierea Moldovei”, remarcă plantațiile de viță de vie ca una dintre cele mai mari bogății ale pământului Moldovei. Totodată, autorul efectuează și o clasificare a vinurilor produse în Țara Moldovei:
”Cel mai ales” - vinul de Cotnari, este considerat ”mai ales și mai bun decât alte vinuri evropenești și chiar decât vinul de Tokay”.
Pe următoarele locuri sunt plasate, respectiv, vinul de la Huși, vinul de Odobești, de Nicorești, vinul produs în ținutul Tecuciului, și vinurile de Grecești și de Costești din ținutul Tutovei.
Aceste vinuri sunt de folos nu numai pentru nevoile locuitorilor țării, dar atrage aici negustori ruși, leși, cazaci, ardeleni, unguri.
Viile bune, altădată, ale Basarabiei, aflată în acea perioadă sub ocupația turcească, s-au părăginit. Totuși, se mai produce vin pentru consumul local în părțile Chiliei și Ismailului.
1900 – 98000 ha 2,2 mln Hl 70% export
1918 - aderarea la Regatul Romaniei
Epoca Modernă
Coloniștii – fondarea locațiilor și aportul lor la dezvoltarea viticulturii și vinificației în ținuți
Începutul populării Basarabiei de către coloniști, mai ales în partea de sud, are loc după anul 1812. Condițiile atractive – acordarea pentru fiecare familie a câte 65 ha de pământ, scutirea de anumite impozite, alte înlesniri au favorizat afluxul coloniștilor nemți, bulgari, găgăuzi, greci, armeni, francezi. Către anul 1861 coloniștii dețineau 11,8% din suprafețele totale de vii din Basarabia.Este renumită colonia din s. Șabo (în vecinătatea or. Akerman), formată de elvețienii stabiliți aici.
Destinată inițial pentru 120 familii, în scurt timp s-a lărgit până la 900 familii, care dețineau, împreună cu familiile țărănești din vecinătate cca. 2700 ha de pământ.Coloniștii au adus din Elveția teascuri metalice, au construit beciuri pentru vinuri, fântâni, case noi.În această localitate a activat colonistul-viticultor Karl Tardan, care a elaborat și implementat procedee raționale de practicare a viticulturii și vinificației.
Rezultatele obținute de K. Tardan s-au fructificat cu medalii la diferite expoziții agricole din Rusia, iar cartea sa ”Viticultura și vinificația cu desene explicative” a fost (este), de fapt, o mică enciclopedie cuprinzând cunoștințele practice de viticultură. Cu aportul lui K. Tardan în ținut a fost înființată prima colecție ampelografică – baza pentru studii și implementare a soiurilor cel mai bine adaptate condițiilor locale. Activitatea sa a demonstrat încă o dată potențialul economic oferit de practicarea viticulturii și vinificației.
Colegiul de vinificație din Basarabia
Colegiul de vinificație din Basarabia a fost, probabil, unicul focar de răspândire a culturii viticulturii și vinificației în Basarabia. Colegiul a fost organizat în anul 1842 în calitate de școală de pomicultură, iar în anul 1891 a fost luată hotărârea, în baza Colegiului de pomicultură din Basarabia, de creat Colegiul de vinificație de rang mediu,
care a început efectiv să funcționeze din anul 1894. Colegiul reorganizat și-a formulat drept scop pregătirea specialiștilor bine instruiți, din punct de vedere teoretic și practic, în viticultură și vinificație.
În cadrul colegiului a fost creată stațiunea experimentală vitivinicolă. La această stațiune profesorii angajați în colegiu îndeplineau lucrările de cercetare. Îmbinarea activităților pedagogice, de instruire și practică științifică permitea pregătirea specialiștilor de înaltă calificare.
În anul 1911 Colegiul de vinificație din Basarabia a fost din nou reorganizat în Colegiul de viticultură și vinificație de rang mediu cu durata de instruire de 5 ani. La acest moment colegiul dispunea de un teren de pământ cu o suprafață mai mare de 30 desetine. Pe acest lot erau amplasate întreaga gospodărie, plantațiile de viță de vie, livada de pomi fructiferi și un parc. În afară de aceasta, colegiul avea un beci model cu secția de vinuri de colecție de câteva zeci de mii de sticle, cabinete pentru studii și un laborator de enochimie, bibliotecă, inclusiv stațiunea experimentală cu via experimentală, cu laboratorul de chimie și laboratorul de levuri.
Pe perioada existenței sale colegiul a pregătit sute de specialiști în pomicultură, viticultură și vinificație, care deserveau viticultura și vinificația nu numai în Basarabia, dar și în alte regiuni ale Rusiei.
Stațiunea experimentală era unicul centru de cercetare științifică în viticultură și vinificație din Basarabia. A fost îndeplinit un lucru enorm pentru elaborarea în Basarabia a vinurilor de masă (M. M. Pautânskii, N. M. Kazarinov, F. I. Polizo, ş.a.). Prin această lucrare a fost demonstrat în mod explicit posibilitatea preparării în Basarabia a vinurilor de masă de calitate înaltă. Astfel de vinuri, ca Aligote, Riesling, Traminer, Muscat alb, Cabernet, cupajele din Cabernet cu Merlot și Saperavi (gen Lafit) au câștigat o recunoaștere și aprobare generală. Multe din vinurile elaborate la colegiu au fost menționate de nenumărate ori cu distincții înalte la expozițiile naționale și internaționale. Din an în an se completa minuțios o prețioasă colecție de vinuri din Basarabia. Aceasta a fost perioada de înflorire a gândirii științifice şi cercetărilor creatoare în domeniul viticulturii şi vinificației din Basarabia.
Vița de vie în perioada prefiloxerică
După alipirea Basarabiei la Rusia considerabil s-a lărgit piața de desfacere. Către anul 1900 suprafețele ocupate cu vii au crescut de cca. 6 ori, volumul producției de vinuri de cca. 15 ori, dintre care cca.70% era comercializat. Anul 1900 se consideră anul cu cel mai înalt grad de dezvoltare a viticulturii și vinificației în Basarabia: după suprafețele cu viță de vie, se situa pe locul doi între principalele raioane extinse ale Rusiei (31% din toată suprafața viței de vie din Rusia), iar după producerea vinurilor – pe primul loc (50% din toate vinurile produse).
Vița de vie în perioada filoxerei
Prima dintre boli, oidiumul (făinarea), a fost depistată în Basarabia încă în anul 1855 în viile de șes din luncile râurilor Nistru și Prut. Mai devastator s-a dovedit a fi alt patogen al viței de vie – mildiul (mana viței de vie), care a apărut pentru prima data în localitatea Leova în anul 1884, în județul Orhei – în anii 1886-1887 şi s-a răspândit pe tot teritoriul în anul 1888. Ambele boli, în special mana, erau foarte devastatoare, dar în curând împotriva lor au fost găsite metode eficiente de luptă.
Un caracter cu totul deosebit l-a avut influența filoxerei. Ea dăuna încet, în schimb mult mai devastator: plantele încetineau creșterea, scădea productivitatea, apoi piereau. Filoxera, importată în Europa împreună cu butașii de viță de vie americană din America de Nord, a fost depistată în Basarabia în a. 1886, unde a fost adusă cu butașii de viță de vie din or. Erfurt.
Cât de puternică a fost influența comună a filoxerei şi bolilor criptogamice se vede din faptul, că suprafața viilor în Basarabia către anul 1910 s-a redus aproape de 2 ori.
Pentru depășirea crizei au fost posibile două căi: trecerea la viticultura altoită și la hibrizii direct producători. Urmând aceste căi s-a efectuat, în temei, restabilirea și dezvoltarea ulterioară a viticulturii în Basarabia.
1900 – 98000 ha 2,2 mln Hl 70% export
1918 - aderarea la Regatul Romaniei
Perioada ante sovietică
Perioada înainte de URSS
Evenimentele politice și sociale care s-au produs la începutul sec. XX au influențat în mare măsură viticultura și vinificația Basarabiei. Nu a reușit bine ramura să-și revină după invazia filoxerei și bolilor criptogamice, că bunul mers a fost afectat de perturbările sociale: primul război mondial, revoluțiile din Rusia, formarea Republicii Democratice Moldovenești, încadrarea în noul context socio-economic după reunirea cu România.
De la obișnuitele 5-6 milioane vedre de vin, către anul 1918 producția de vinuri în Basarabia a scăzut la 3,5 milioane vedre, nu se practica maturarea vinurilor. Lipsa piețelor de desfacere, costurile mari legate de înființarea și întreținerea noilor plantații și lipsa creditelor preferențiale pentru dezvoltare ș.a. au frânat inițial dezvoltarea ramurii. În aceste condiții au sporit considerabil suprafețele plantate cu hibrizi direct producători – cca.93% din toată suprafața ocupată cu vii. La începutul anilor 40 ai sec. trecut au fost inițiate un șir de măsuri orientate la ameliorarea stării lucrurilor, la sporirea competitivității vinurilor produse în Basarabia – defrișarea plantațiilor de hibrizi, încurajarea plantării soiurilor europene, obiective care nu au fost pe deplin realizate, iar odată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial – diminuate semnificativ.
Perioada URSS - viticultura de masă, cea mai mare recoltă și suprafață
Conform recensământului plantațiilor viticole efectuat în anul 1945 suprafața plantațiilor viticole constituia cca. 98,5 mii ha, cu cca. 15% goluri în mediu, preponderent fiind prezente plantații cu vârsta mai mare de 20 de ani. Soiurile europene dețineau cca. 7% din suprafața totală de vii, numeric mai răspândite fiind Aligote, Chasselas, Gamay noir, Muscat blanc, Cinsuat, Cabernet Sauvignon, Riesling, Pinot gris ș.a., iar dintre soiurile vechi autohtone – soiul Rară Neagră. În urma măsurilor de restabilire și dezvoltare a sectorului vitivinicol, către anul 1953 suprafața plantațiilor viticole a sporit până la 106 mii ha, 83% dintre care erau deja concentrate în colhozurile create. Din punct de vedere al componenței sortimentale, cota parte a HDP rămânea încă foarte ridicată (cca.91%), starea lucrurilor începând să se amelioreze după anul 1958, suprafețele cu hibrizi fiind practic lichidate către sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut. A fost elaborat sortimentul recomandat pentru cultivare industrială (anii 1945, 1952, 1958, 1964), evidențiate zonele viticole principale, determinate direcțiile principale de cultivare a strugurilor. S-a luat orientarea spre mărirea suprafețelor ocupate cu soiurile Aligote, Fetească, Riesling, Rkațiteli, Traminer ș.a. – pentru vinuri albe și Cabernet Sauvignon, Merlot, Malbec, Saperavi, Serecția, Gamay freaux – pentru
vinuri roșii.
Sporirea suprafețelor plantațiilor viticole a stimulat dezvoltarea întreprinderilor vinicole – puncte de prelucrare primară, combinate vinicole (Chișinău, Tiraspol, Bălți), sovhozuri-fabrică specializate (”Cialâc”, ”Trifești”, ”Ciumai”, ”Grătiești”, ”Purcari”, ”Seseni”, ”Romanești”). Către anul 1967 volumul producției vinicole (vinuri produse) a sporit de 22 ori comparativ cu anul 1945; se produceau 1,7 milioane sticle de spumante, 363 mii dal de divinuri.
La începutul anilor 80 ai sec. trecut Republica Moldova (RSSM) ocupa locul 6 în lume după Spania, Italia, Franța, Portugalia și România după suprafețele plantațiilor viticole, producția globală de struguri și volumul de vinuri produs.
1960 – fiecare a 4-a sticlă de vin în URSS fabricată în Moldova
1982 – recoltare record 12 mln hl 193000 ha de podgorii. Al 6-lea producător cel mai important din lume
1985 - Începutul campaniei antialcool.
1985
Lupta cu alcoolismul
La 16 mai 1985 este emis Ucazul Sovietului Suprem al URSS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului, fabricării basamacului”, care a completat Hotărârea CC a PCUS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului” și a Hotărârea nr. 410 a Consiliului de Miniștri al URSS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului, fabricării basamacului” din 7 mai 1985.
Era prevăzută reducerea producerii băuturilor alcoolice, locurilor și timpului de realizare, pedepsirea celor care abuzează de alcool. Specificul acestei campanii, prin comparație cu cele anterioare, din 1958 şi 1972, era că trebuia redus la minim producerea băuturilor spirtoase prin distrugerea masivă a viilor. Astfel, din 1985 până în 1987, au fost distruse 30 % plantații viticole, mai mult decât cele distruse în cadrul operațiilor militare din timpul celui de-al doilea război mondial. Au suferit mai ales exploatările de viță de vie din Georgia, sudul Rusiei și Moldova.
Statul sovietic pierdea anual aproape jumătate din veniturile sale de la industria alimentară (de la 60 la 36 mld. ruble), ceea ce a accentuat și mai mult criza economică a regimului.
Independența
1992
Aderarea Republicii Moldova la OIV
În 1992 a fost lansată reorganizarea marilor gospodării colective, s-a preconizat ieşirea ţăranilor din colhozuri şi sovhozuri.
În 1992, Republica Moldova, prima dintre țările post-sovietice, a devenit stat-membru al Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV). Anterior, membru al OIV era Uniunea Sovietică.
1994
Adoptarea primei Legi cu privire la vie și vin
În 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea viei și vinului, care a devenit prima lege în acest domeniu în țările CSI (în URSS, în componența căreia intra și RM, nu exista o astfel de lege). Nu era nici măcar în toate țările viticole europene. Prin această lege se acorda o atenție deosebită procesului de producere a vinului, precum și altor produse vitivinicole cu denumire de origine. În 2006, a fost adoptată Legea Nr. 57 din 10 martie 2006 a viei și vinului.
2006 și 2013
Embargoul rusesc I, Embargoul rusesc II
Până în anul 2006, Republica Moldova se număra printre cei mai mari zece exportatori de vin din lume.În martie 2006, Federația Rusă a impus un embargou la importul de vinuri din Republica Moldova, valabil aproape doi ani, fapt ce a dus la pierderea de către vinificatorii moldoveni a accesului la piața rusească a vinului, la acel moment, constituind 80% din băuturile alcoolice moldovenești.Producţia de vin a scăzut cu circa 63% faţă de anul 2005, exporturile s-au diminuat cu 41%, industria a scăzut cu 7%, iar PIB-ul ţării s-a majorat doar cu 4%, faţă de aşteptările de peste 6%. În acelaşi timp, companiile vinicole s-au ales cu pierderi directe de circa 185 milioane dolari, rezultate din creanţele ce nu vor mai putea fi recuperate vreodată.Același scenariu, la fel, cu tentă politică a fost repetat în septembrie 2013. De aceasta dată, pagubele au fost mai mici datorită faptului că producătorii autohtoni și-au diversificat căile de export spre Belarus, Kazahstan, Ucraina, UE, Asia, etc. După crizele puternice din 2006-2011, sectorul vitivinicol al Moldovei a mizat pe producerea vinurilor de calitate, pe diversificarea piețelor și modernizarea industriei.
2013 – 2014
Înființarea ONVV și a brandului național ”Vinul Moldovei. O legendă vie”
Constituirea ONVV reprezintă pasul decisiv făcut de sectorul public și privat în implementarea schimbărilor în cadrul legislativ și normativ al sectorului vitivinicol și promovarea brandului vinicol de țară – „Vinul Moldovei. O legendă vie”, care contribuie la recunoașterea și promovarea vinului moldovenesc de calitate peste hotarele țării.
ONVV este responsabil pentru promovarea vinurilor moldovenești pe piețele de export, sub umbrela brandului de țară ”Wine of Moldova. A Legend Alive”, care are scopul de a unifica producătorii autohtoni de vin și facilita exportul de vinuri de calitate pe piața internațională. De asemenea, brandul servește drept garant al calității vinurilor, supuse unor proceduri riguroase de control al calității.
Având un sistem de indicații geografice protejate (IGP) bazat pe modelul UE, care acoperă cele patru zone vitivinicole: Valul lui Traian, Ștefan Vodă, Codru și Divin, Moldova a făcut progrese impresionante în îmbunătățirea calității vinurilor. Dovadă acestui fapt sunt medaliile câștigate la concursuri internaționale prestigioase ca: Decanter World Wine Awards, Mundus Vini, Concours Mondial du Bruxelles, International Wine Challenge, etc.
2016-2017
Registrul vitivinicol. Lansare/trasabilitate.
Strategia Wine of Moldova 2030
Embargourile din 2006 și 2013, evoluția piețelor de desfacere, comportamentul consumatorului, dar și schimbările climatice resimțite pe parcursul ultimilor ani, au condus la necesitatea unei noi viziuni pentru dezvoltarea sectorului până în anul 2030.
Scopul Strategiei „Vinul Moldovei 2030” este de a identifica acțiunile ce trebuie realizate pentru a influența politicile statului în domeniul vitivinicol, dar și de a atrage investițiile necesare pentru a da o nouă dinamică sectorului.
În elaborarea Strategiei 2030 au fost implicați experți internaționali și locali din diferite domenii: viticultură, dezvoltare durabilă, vinificație, marketing și comunicare, educație, dezvoltare și cercetare, divin și brandy, cadrul legal, inclusiv reprezentanți ai Proiectului Livada Moldovei, care au oferit și suport financiar la elaborarea strategiei.
Unul dintre cei mai importanți pași a fost identificarea unui plan de acțiuni, care să ajute la restructurarea întregului sector vitivinicol:
2014
Acord de asociere între RM și UE, Acord DCFTA - acces fără taxe vamale pe piața UE
În iunie 2014, a fost semnat Acordul de asociere RM-UE, care se bazează pe crearea unei zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare - DCFTA. Acordul DCFTA a oferit produselor vinicole moldovenești acces fără taxe vamale pe piața UE.
Anterior, din 2007, producătorii se bucurau de preferințe comerciale autonome atunci când furnizau produse vinicole (cu excepția vinurilor spumante) către țările Uniunii Europene. Volumele anuale de vin permise exportului erau insuficiente și creau impedimente în calea exportului.
2016
IGP/DOP/STG/AE/WoM semne de calitate și structura pieței
Republica Moldova are o suprafață de 112 mii ha de viță-de-vie, pe care sunt plantate peste 50 de soiuri de struguri pentru vin. Începând cu data de 28 ianuarie 2016, în Republica Moldova există 3 arii geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu indicație geografică protejată: Valul lui Traian, Ștefan-Vodă și Codru.
În scopul sporirii competitivității vinurilor moldovenești pe piețele interne și externe, statul a trasat ca obiectiv modernizarea sectorului vitivinicol, precum și crearea unui mediu prielnic pentru producerea vinurilor de calitate, în special cu indicație geografică protejată (IGP) și denumire de origine protejată (DOP).
În Moldova anual se recoltează circa 600 mii tone de struguri, inclusiv 100 mii tone de soiuri de masă. La întreprinderile vinicole sunt procesate 220-280 mii tone de soiuri tehnice.
2020
Număr record de medalii obținute de vinurile Moldovei
Record după record! În anul 2020, vinurile Moldovei au obținut 956 de medalii la 32 de concursuri internaționale de profil, cel mai mare număr de distincții acumulate până în prezent. În ciuda impedimentelor și a restricțiilor cauzate de situația epidemiologică globală, vinificatorii din țară au reușit să facă față provocărilor și să înscrie vinurile îmbuteliate produse acasă la cele mai remarcabile evenimente din lumea mondială a vinului. 624 dintre aceste medalii au fost câștigate de vinificatorii locali prezența cărora la competiții a fost susținută de către Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV). Din numărul total de medalii, cele mai multe dintre ele, adică 417 la număr sunt de aur, clasamentul este continuat cu 277 medaliile de argint și 169 distincții de bronz. Pentru aprecierea și recunoașterea calității, 65 de companii vinicole din țară și-au expediat mostrele de vinuri, spumante și divinuri și au luat calificative excelente din partea juraților străini.
Vinul Moldovei a obținut cele mai multe medalii la concursurile Decanter World Wine Awards (DWWA) – 124 de distincții, International Wine Challenge – 77 de distincții și Galicja Vitis – 73 de distincții.
Cristina Frolov, directoarea Oficiului Național al Viei și Vinului (ONVV): „Creșterea anuală constantă a numărului de medalii pe care vinurile noastre le obțin la concursurile internaționale demonstrează odată în plus că mergem într-o direcție corectă și că datorită eforturilor depuse de vinificatorii din țară împreună cu Oficiul Național al Viei și Vinului producem calitate apreciată la nivel mondial. Republica Moldova dispune de un potențial enorm la capitolul dezvoltării sectorului vitivinicol, iar Oficiul Național al Viei și Vinului, prin intermediul programelor sale, va continua să promoveze vinurile moldovenești atât la nivel local cât și internațional.”
Și în 2020, liderul clasamentului rămâne a fi vinăria „Fautor” cu un număr record de medalii, topul fiind completat de vinăria „Purcari Winery”. „Cricova”, „Chateau Vartely” și „MIMI” sunt vinăriile care continuă să-și mențină pozițiile în clasament, iar „Novak Winery” „DK Intertrade” și „Gitana Winery” sunt aparițiile surpriză în topul din acest an.
Medaliile obținute la concursurile internaționale de profil continuă tradiția recunoașterii valorii pe care o au vinurile de calitate din Republica Moldova și poziționează țara noastră în lista țărilor cu o evoluție calitativă a vinurilor moldovenești printre produsele vitivinicole din toată lumea.
Aprecierile internaționale sunt un îndemn în plus pentru ca și consumatorii locali să cunoască mai bine produsul mândriei naționale, contribuind astfel și la consumul responsabil al vinului de calitate.
În comparație cu anul 2019, vinurile îmbuteliate produse în țara noastră au obținut 842 de distincții la 43 de concursuri internaționale din domeniu. În total, 61 de companii vinicole au participat la evenimentele internaționale de apreciere a calității licorii lui Bachus.
Top 20 de vinării premiate la concursurile internaționale și locale de profil:
1.Fautor – 148 medalii;
2.Purcari Winery – 134 medalii;
3.Cricova – 45 medalii;
4.Chateau Vartely – 40 medalii;
5.Castel MIMI – 37 medalii;
5.Novak Winery – 37 medalii;
6.Bostavan – 35 medalii;
7.DK Intertrade – 26 medalii;
8.Vinăria din Vale – 25 medalii;
9.Gitana Winery – 24 medalii;
10.Asconi – 23 medalii;
11.Kazyak Vin JSC – 20 medalii;
12.Suvorov Vin SRL – 19 medalii;
13.Cimișlia Wineries – 18 medalii;
14.Imperial Wine – 17 medalii;
15.Salcuta SRL – 16 medalii;
15.Timbrus Purcari Estate – 16 medalii;
16.Chateau Cristi – 15 medalii;
17.Aurelius – 14 medalii;
17.KVINT – 14 medalii;
18.Calaras Divin – 12 medalii;
19.Basavin – 11 medalii;
19.Chateau Cojusna – 11 medalii;
20.Tomai-Vinex – 10 medalii;
Despre Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV)
ONVV este expertul Nr.1 în sectorul vitivinicol, care contribuie la reglementarea și dezvoltarea domeniului, servind drept platformă pentru acțiunea comună a tuturor celor implicați în creșterea competitivității produselor vinicole, valorificarea autenticității și orientarea spre consumator, încurajând consumul responsabil al vinului de calitate. Printre obiectivele sale de bază se numără diversificarea piețelor de desfacere și promovarea vinurilor moldovenești prin programul național și brandul național vinicol „Vinul Moldovei. O legendă vie”.
/ Urmărește-ne
/ Abonează-te la noutăți
/ Vinării / Turism / Istoria Vinului / Despre ONVV / Noutăți
Copyright © Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV). All rights reserved. Privacy Policy
